“În centrul multor suferințe emoționale se alfã vinovãția care nu vine doar din acte reprobabile, ci și din dorințe, fantezii și emoții antisociale, precum ura, invidia, lãcomia și pornirile lubrice. Când este refulatã, aceastã vinovãție provoacã suferințe cumplite. Când devine consțientã, poate fi depãșitã astfel ȋncât, prin cãințã și reparație, sã fie restabilite ȋn cele din urmã liniștea și sãnãtatea psihicã “
Autor: Donald L. Carveth
Editura: Humanitas
“ Fie cã este vorba de creșterea unui copil, de ȋnceputul unei relații amoroase, de gestionarea relațiilor la un nou loc de muncã sau de oricare dintre nenumãratele momente dificile de pe calea vieții, inevitabil, toți calculãm greșit. Facem gafe, luãm decizii și facem mișcãri care, privid reptrospectiv, au fost greșite. Din primul an de viațã pânã la bãtrânețe, ne luãm energia din relațiile interumane, cu toate imperfecțiunile lor inerente, ca sã avem forțã de a trece de la discomfort și durere la coerențã, complexitate și creativitate.
“ Îți sunã corect faptul cã ȋn majoritatea realțiilor partenerii sunt desincronizați 70 la sutã din timp? Cea mai importantã parte ȋntr-o relție nu este desincronizare , ci sincronicarea aici ȋnvãțãm reziliențã , ȋnvãțãm sã ne aparținem.”
Autor: Ed Tronick, Phd și Claudia M Gold MD
Editura: Trei
“ Când sentimentul valorii de sine este diminuat, frica se intensificã, nesiguranța identitarã se accentueazã, iar urmarea este cã demonizãm și declarãm ca fiind umbrã tocmai cee ace cu puțin timp ȋnainte ne fascina. Frica transformã strãinul ȋn rãu…”
“ Proiectãm foarte ușor ceea ce este strãin asupra strãinilor, asupra celor care nu ne aparțin. Strãinii nu sunt doar oamenii din țãrile strãine, strãini pot fi și oamenii din propria noastrã cultturã, cu un stil de viațã strain noua. Când se aflã departe de noi ne fascineazã, atunci se preteazã preteazã cel mai bine proiectțiilor noastre.
Când se apropie ȋnsã de noi, suntem cuprinși de fricã, atunci nu ne mai putem susține proiecțiile . Dacã cedãm fricii fațã de cee ace ne este strain ȋnseamnã cã ne este fricã de o crizã identitate, cã nu vrem sã acceptãm apelul la dezvoltare și schimbarea care nu se adreseazã.
Când ne proiectãm umbra asupra unor oameni strãini, se ivește teama cã, odatã cu acești strãini, ar putea intra ȋn viața noastrã și tot ceea ce negãm la noi ȋnșine.”
Autor: Verena Kast
Editura: Trei
“Tânjeam cu disperare dupã sânge, foc si balauri, dar mã gãseam ȋntr-o ceațã tot mai deasa, așa c-am ȋnceput sã mã zgâriu pânã la sânge ca sã simt cã trãiesc și ca sã mã conving cã ȋncã-mi mai curge sânge ȋn vene. Comunicam tot mai des cu Cãpitanul și cu ceilalți, iar simțurile mele erau tot mai puțin demne de ȋncredere, așa cã mergeam la toaleta fetelor și mã luptam cu Cãpitanul și cu lupii“ Arnhild Lauveng
“Timp de 10 ani Arnhild Luaveg a suferit de schizofrenie, fiind internatã frecvent. Cartea de fațã oferã o rarã ocazie de a intra ȋn universal schizofreniei și de a descoperi o lume suprarealistã uneori plinã de teroare, alteori plinã de frumuștete, ȋn care experiențele descrise sunr copleșitoare – pierderea identitãții sentimentul de a fi controlatã din exterior, relația cu vocile pe care le auzea și cu halucianțiile uneori terifiante.Autoarea ȋn present se considerã “ fostã schizofrenicã”, nu mai are nevoie de medicamentație și lucreazã ca și psiholog clinician.”
Autor: Arnhild Lauveng
Editura: Trei
“ Copii au nevoie nevoie naturalã de atenție. Este dorințã oricãrui copil de a fi vãzut, de a se simți iubit, acceptat și ȋnteles.”
O carte esențialã pentru copilul și adultul din noi.
Autor: Alice Miller
Editura: Herald
“Allice Miller pune abuzul psihologic parental la baza tuturor nevrozelor și psihozelor. Ea a susținut cã toate formele de boalã mintalã, de dependențã, de crimã precum și aderarea oarbã la o sectã religioasã sunt cauzate ȋn ultimã instanțã de furia și suferințã refulate ce rezultã din traumele inconștiente nerezolvare din copilãrie.” Miller a analizat viața a trei figure problematice, despre care afirmã cã au suferit abuzuri parentale repetate. Viața Christiane F, Adolf Hitler și Jürgen Bartsch.”
Autor: Alice Miller
Editura: Herald
“ Obiceiurile proaste se organizeazã la fel ca oricare alte obiceiuri. Adicția este tot un obicei: obiceiul de a gândi, obiceiul de a simți , obiceiul de a acționa. Creierul continua sã se transforme cu fiecare experiențã experiețã adictivãrepetatã, pânã când comportamentul adictiv se unește cu alte obiceiuri pe care le putem gãsi ȋn personalitatea cuiva.
Putem considera adicția ca fiind o ramurã a dezvoltãrii personalitãții, care se extinde din reziduurile nevoilor nesatisfãcute și ale ȋncercãrii eșuate. Depresia și anxietatea nestãpânite ne forțeazã sã gãsim noi resurse de alinare. Stima de sine scãzutã ne vulnerabilizeazã ȋn fața situațiilor de a ne simți stãpâni pe noi ȋnșine. Dar, odatã ce adicția devine actul principal, resursele noastre inadecvate de autoreglare trebuie sã abordeze cea mai provocatoare emoție negative – craving-ul, pofta, tânjirea greu de de stãpânit – care este generatã de adicție ȋn sine. Adicția devein apoi nevoia nesatisfãcutã care le umbrește pe toate celãlalte, continuând sã-și construiascã propria carapace. Pânã cãnd este necesar sã gãsim o modalitate radical diferitã de autoreglare.”
Autor: Marc Lewis
Editura: Herald
„Yukio Mishima scrie aceastã carte ȋn 1953 și exploreazã iubirea interzisă, sexualitatea și normele sociale ȋntr-o japonie postbelicã.
Shunsuke un scriitor bãtrân devine fascinat de frunusețea excepționalã alui Yūichi, unui tânãr homosexual. Ii propune o lui Yūichi un act diabolic să o ia pe soție pe Yasuko, ultima mare iubire a bătrânului scriitor, urmând ca el să îi asigure tânărului deopotrivă sprijinul financiar și sfaturile neprețuite pentru a deveni arma perfectă împotriva femeilor. Yūichi devine întruparea monstruoasă a răzbunării bătrânului și ultima sa operă. O operă care își va depăși și, într-un fel, ucide maestrul.”
Autor: Yukio Mishima
Editura: Humanitas Fiction
Raftul Denisei
„Romanul lui Stefánsson porneşte de la premisa că, în melancolia existenţei, oamenii îşi găsesc fericirea împreună, explorând prin intermediul muzicii sau literaturii conexiunile dintre ei, iertând neajunsurile celor dragi şi amuzându-se copilăreşte în faţa inevitabilului.” (World Literature Today)
Autor: Jón Kalman Stefánsson
Editura: Polirom
„Acest roman de dragoste ne învăluie într-o atmosferă asemănătoare cu a romanelor cavalerești, din vremea iubirii curtenești, într-o ambianță aproape feerică, oferindu-ne o intrigă plină de răsturnări de situație și de personaje pitorești și cufundându-ne totodată într-o perioadă sumbră din istoria Italiei, suficient de tumultuoasă încât să ne dezvăluie măreția și slăbiciunea sufletului omenesc.“ Franceinfo
Autor: Jean-Baptiste Andrea
Editura: Trei
Carte asta este una din favoritele mele, am citit-o cu sufletul la gurã și cu lacrimi ȋn ochi. Mi-a recomandat-o o prietenã dragã și mi-a spus: ” Gabi, o sã ții minte toatã viața aceastã carte.” Și așa și este .
Este povestea lui Jude, o poveste a traumelor din copilăria și adolescența lui , traume care au devenit umbra lui permanentã , umbrã care îl definesc pe el ca adult și o mare parte din tot ceea ce înseamnă întreaga sa viață . Problemele de care îi era rușine, frică și pe care le-a ascuns, le-a cărat singur aproape 40 de ani îl duc ȋn situții ȋn care pierde relații de prietenie, iubire, afaceri, oameni, momente, pânã se pierde pe el singur prin suicid.
„Romanul Hanyei Yanagihara este un studiu magistral despre suferinţă şi prietenie, scris cu o inteligenţă şi o profunzime psihologică atât de neobişnuite, încât va rămâne unul dintre etaloanele cu care vor fi măsurate toate celelalte romane pe aceeaşi temă.” – Wall Street Journal
Autor: Hanyei Yanagihara
Editura:
„Când era extrem de tânăr, Stoner credea că iubirea e o stare absolută a ființei la care, dacă ai noroc, poți accede; la maturitate, ajunsese la concluzia că iubirea e paradisul unei religii mincinoase spre care omul ar trebui să privească cu neîncredere amuzată, cu disprețul blând al celui care a încercat-o pe pielea lui și cu nostalgie jenată. Ajuns la mijlocul vieții, a început să înțeleagă că nu e o stare absolu tă, dar nici o iluzie; o vedea ca pe o devenire cât se poate de omenească, o stare inventată și modificată clipă de clipă și zi de zi prin voință, prin inteligență și cu inima.”
Autor: John Williams
Editura: Polirom
„Dacã, de exemplu, ȋntr-o bunã zi s-ar fi prezentat ȋn fața mea beat sau delirând, eu, cu sigunranțã, n-aș fi putut presupune, din cauza asta, cã și el era supus slãbiciunilor omenești.
El, ca și mine, nu se ȋnbolnãvea niciodatã, din câte ȋmi amintesc; dacã l-aș fi vãzut bolnav, boala lui nu mi s-ar fi pãrutnbunul din obișnuitele accidente ale naturii. Ea ar fi cãpãtat ȋn ochii mei aproape sensul unui mister ritual, ȋn care Wilhelm Gerace era eroul, iar oficianții chemați sã-l asiste primeau privilegiul unei consacrãri. Și , desigur, nu m-aș fi ȋndoit cã o tulburare a cosmosului, de la peisajele terestrea pânã la pânã la stele, trebuia sã ȋnsoțeascã acest mister patern.”
Autor: Elsa Morante
Editura: Pandora M